Raza Speranţei

Orice lupta are un invingator!   Mergem pe strada si privirile ne sunt furate de vitrinele frumos decorate, de masinile scumpe si casele care aduc mai degraba a palate…speram ca intr-o zi le vom avea…dar ce spera oare bolnavii diagnosticati cu cancer??? Citeste mai departe...

"Un proiect inimos care merita sustinere."
Dr. Adrian Ciobanu

Pe vremea când noi umblam la seria nesfârşită a tratamentelor de chimioterapie, la Satu Mare nu exista încă Raza Speranţei.Au fost altundeva alţii, care prin glumă şi voie bună au adus zâmbete pe feţele trudite ale copiilor bolnavi, poftă de viaţă în albul spitalelor, au dăruit tot timpul cadouri micuţe şi au transformat cu ideile lor colorate locul chinurilor într-un loc familiar.Ei n-au lăsat ca din cauza bolii noi să devenim lipsiţi de orice fericire, să ne prăbuşim şi să ne izolăm, ci ne-au adus mai aproape bucuriile mici ale vieţii cotidiene, care păreau a fi de neajuns pentru noi. Între timp, ne-am întâlnit şi cu alţii pe drum, şi ne-am dat seama că avem nevoie de ei, că şi noi le putem oferi ajutorul nostru, depăşind problemele noastre private. Astfel am devenit cu timpul o familie mare: familia ajutătorilor şi ajutaţilor.
Azi Raza Speranţei înseamnă pentru mine acelaşi lucru:ca sprijinitor şi membru al acestei familii mari vreau să transmit acel zâmbet, pe care l-am primit noi, să vestesc că mereu există speranţă, să-i fac să simtă prin prezenţa mea, că nu sunt singuri. Vreau să rădem şi să plângem împreună, să batem din palme, să ne îmbrăţişăm, să vorbim şi să ascult acolo unde este nevoie de mine. Inima îmi bate mai puternic, când în Raza Speranţei pot să fac ceva pentru copiii bolnavi. Să nu mă consideraţi deosebită pentru asta, este ca şi cum aş face pentru copilul meu. De fapt, sunt egoistă omeneşte: încă şi acum caut pretutindeni zâmbetul copilului meu . . . de acolo de sus şi este minunat, că îl găsesc, când zâmbeşte un copil din familia mare a Razei Speranţei.